Cosmin Costea despre #FeminitateînLeadership

Cosmin Costea, specialist în eCommerce și training, s-a alăturat campaniei #FeminitateînLeadership prin acest interviu inspirațional acordat echipei #ChilliIdeas

Feminitate și masculinitate în leadership. Cum le vezi îmbinându-se? Ce aduce fiecare dintre ele în plus?

Mă inspiră un om cu care am lucrat într-un proiect foarte frumos, un proiect de lansare a unui business eCommerce. Un om care știa să analizeze un tabel cu date financiare, știa să te preseze să scoți ce e mai bun din tine, știa să își asculte echipa când greșea, știa să angajeze și să concedieze. Și aducea rezultate. Era bărbat sau femeie? De ce m-ai întreba asta?

Cum îți caracterizezi stilul de leadership?

Aplicat, concret, focusat pe facts, dar și vizionar. Colegii îmi spun că aș fi mai degrabă un bluesky thinker cu ceva abilități de a aduce viziunea în ceva un pic mai în concret.

Care au fost acțiunile prin care ai dovedit că ești lider în situațiile de criză?

Cea mai simplă sinteză a  acestei idei este o mantra din sport, adaptată la business: “We don’t stop when we’re tired. We stop when it’s done.”

Pentru mine nu există work-life balance. Mie îmi place ce fac. Eu nu „merg la muncă”. Eu nu „plec de la serviciu”. Sunt tot timpul conectat: și cu familia și cu activitățile sportive și cu „munca”. Da, îmi iau câte o zi complet separat de toate când sunt pe munte, pentru resetare mentală și emoțională. Dar, în rest, este totul un continuum, integrat. Dimineața mă antrenez în timp ce ascult un podcast de business sau inspirațional. Totul este conectat, totul este legat de ce îmi place mie și ce îmi doresc să fac.

Și nu îmi place cuvântul angajat. Nu să mi se spună, ci să îl spun eu. Oamenii cu care lucrez și cu care construiesc produse și lansez proiecte sunt colegii mei. Lucrăm împreună că ne place unuia de celălalt (cel puțin mie îmi place de ei ☺).  Ne place să vedem cum ies lucruri frumoase și cu însemnătate din mințile și din mâinile noastre. Avem șansa să lucrăm în zona de educație de business pentru antreprenori și asta ne dă multă libertate. Să lucrăm de oriunde, oricând. Și dacă vreau să lucrez într-o zi de weekend, nu mă simt deloc presat. Pentru că poate găsesc o zi de joi în care pot să fac o activitate în natura cu familia mea, pentru că e vremea frumoasă. It’s all good.

Citește și : Alina Gabriela Burlacu despre #FeminitateînLeadership

Cât de mult folosești empatia și intuiția în leadership? 

Mie empatia nu îmi vine natural. Și pe lângă tot ce fac să îmi cresc această capabilitate, de a empatiza, pe atât simt din ce în ce mai mult că nu ar trebui să mă strădui atât. De ce? Pentru că așa cum scria într-o carte care ne ghida să fim manageri împotriva curentului: dintr-o cărare poți face un drum, dar nu o autostradă. Oricât ne-am strădui să ne dezvoltăm competențele și abilitățile, eu cred că focusul ar trebui să fie pe: să ajungem la un nivel rezonabil cu competențele care nu ne vin natural (cum este empatia în cazul meu) și să ne focusăm pe cele care ne vin natural (cum poate este capacitatea de a organiza proiecte complexe și de a trece la acțiune).

Seara, în fața focului, cu sufletul încălzit, ne amintim de cei de care ne-a plăcut. Cei cu care am interacționat pozitiv, care ne-au inspirat. Dar dimineața trebuie să ne apucăm de treabă, să construim businessul sau misiunea noastră. Și dacă să construiești înseamnă să pui piatră peste piatră ca să ai o casă la sfârsitul zilei, atunci poate e mai de folos să știi clar și concret ce ai de făcut și să îți ghidezi echipa, decât să pleci urechea la toate elementele emoționale.

Citeam despre un antreprenor care își ia 2 luni de vacanță pe an pentru a face expediții pe bicicletă. Și îl întreba cineva dacă nu scade moralul echipei când liderul își ia vacante atât de lungi. Omul a răspuns: fiecare dintre noi are nevoi diferite. Dacă eu plec într-o tură de 2 luni, asta nu înseamnă că membrii echipei mele își doresc același lucru. Unii își doresc o zi extra pe săptămână de lucru de acasă, alții își doresc mai mulți bani, alții ghidaj în carieră, alții un umăr pe care să se plângă, alții vor cursuri și să se dezvolte profesional. Deci împărțirea între stereotipul masculin orientat spre acțiune și cel feminin către emoții, îmi pare a fi o super-simplificare a unei realități mult mai complexe.

Citește și : Amalia Sterescu despre #FeminitateînLeadership

Ce lider, carte sau podcast te inspiră ca lider? 

Am avut mulți șefi. De unii mi-a plăcut, unii m-au inspirat, alții m-au forțat să scot tot ce pot mai bun din mine. Nu mai știu care erau bărbați și care erau femei. Într-adevăr, observ că bărbaților le vine mai la îndemână să se concentreze pe problemă-soluție-acțiune, iar femeilor să meargă spre problemă-cauză-ghidaj. Dar este o împărțire tare artificială și contextuală. Două dintre femeile lider care mi-au rămas în minte își conduceau echipele cu un mix natural din amândouă.

Dar nu înseamnă că cele de care nu mi-a plăcut nu aduceau rezultate. Doar că o făceau cu alte unelte. Unelte care nouă nu ne plăceau. Și nu putem judeca leadershipul doar după ce ne place și ce nu ne place. Sunt mulți lideri care nu iau scoruri mari în surveys 360, dar care sunt urmați de echipa lor și sunt apreciați și aduc rezultate concrete. Să nu confundăm popularitatea cu eficacitatea. Businessul nu este un concurs de popularitate. Pornim, sau conducem, sau ajutăm un business pentru că aduce ceva valoros în societate: material sau nu.

Eu nu cred că dacă am un stil mai autoritar, înseamnă că nu îmi pasă de oameni. Am avut un șef (nu o să intru în discuția nesfârșită despre manageri vs. leaderi) care mă presa, și care era mereu nemulțumit. Am simțit multă frustrare acei câțiva ani. Dar au fost anii în care am evoluat, în care m-am apropiat cel mai mult de omul care îmi doream să devin, din punct de vedere profesional.

Și îți mai împărtășesc o opinie controversată. Primesc uneori întrebarea: ce trăsătură nu îți place la oameni? Răspunsul meu este întotdeauna același: lenea. Cred că este nevoie de leaderi care să îi facă pe oameni să iasă din rutină, să gândească, să aibă inițiativă. Dacă metodele prin care un leader reușește asta sunt mai mult în stereotipul masculin sau în cel feminin, mie nu îmi pasă prea mult. Îmi doresc rezultate și oameni entuziaști în jurul meu. Cu empatie sau fără.

Ordine și disciplină nu înseamnă militărie și nici ierarhii. Înseamnă claritate. Și încă nu am găsit omul care să îmi spună că își dorește să fie mai confuz, mai incert, mai pierdut. Structura ajută chiar și când vrei să scrii o carte despre empatie. Ai nevoie de ce teme, capitole, paragrafe.

Multe poezii geniale și emoționante au fost scrise pe o structură fixă și clară (cum ar fi sonetul și haiku). Eu cred că inovația și creativitatea nu înseamnă să desenezi în afara chenarului. Eu cred că valoarea apare când desenezi în chenar și ești creativ în ciuda constrângerilor, sau poate datorită constrângerilor. Și mai cred că unii reușesc să deseneze în chenar, dar să intre în adâncime, să nu vadă doar foaia ca pe un plan în două dimensiuni, ci să o exploreze și pe a treia.

Citește și : Laura Ștefan: „Am un stil de leadership participativ cu multă orientare către autonomie”

Care sunt acele obiecte datorită cărora te simți empowered în cadrul unei întâlniri?

Sunt victima tehnologiei (și sunt OK așa). Deci nivelul meu de confort crește când am MacBook-ul cu mine. Când menirea ta este educația și să ajuți antreprenori, tot ce faci poate fi făcut pe calculator. Și tu poți fi fizic oriunde, în Bucuresti sau într-un orășel din Spania, pe malul mării.

Dar sigur că nu este despre unelte. Cum spunea un prieten, într-un elevator pitch nu ai ajutoare cu tine. Ai nevoie însă de o minte clară și de o abilitate de a-ți exprima ideile într-un mod articulat și concis.

Sună neproductiv, dar cred că am avea toți de câștigat dacă am fi mai confortabili cu a sta singuri în tăcere cu gândurile noastre, măcar câteva minute în fiecare zi. Ca să înțelegem de fapt ce e acolo, în mintea noastră. Și să găsim drumul cel mai potrivit nouă ca să creăm valoare. Pentru oameni.