Alina Gabriela Burlacu despre #FeminitateînLeadership

Directorul general al Romanian Business Leaders, Alina Gabriela Burlacu, s-a alăturat campanie #FeminitateînLeadership printr-un interviu despre cum poate fi creat echilibru între feminitate și masculinitate și avantajele obținerii lui.

„Liderul care accesează constant acest spațiu interior de coexistență a atributelor feminității și masculinității este cel care se adaptează continuu, e inspirațional”

Feminitate și masculinitate în leadership. Cum le vezi îmbinându-se? Ce aduce fiecare dintre ele în plus?

Eu personal cred într-o abordare integratoare, mai puțin în una dihotomică de tipul “ori – ori”. Cred, astfel, că feminitatea și masculinitatea funcționează cel mai bine în tandem, în simbioză. De asemenea, aș zice mai degrabă că vorbim de atribute ale feminității și masculinității manifestate în leadership, decât de două lucruri distincte.

Stilul de leadership al fiecăruia reflectă, în primul rând, construcția noastră interioară și, de aceea, e importantă această balansare între feminitate și masculinitate, forță și vulnerabilitate, pragmatism și intuiție etc. Iar capacitatea noastră de a mobiliza oamenii în spiritul unei misiuni comune cred că vine tocmai din crearea acestui echilibru.

Totodată, eu cred că liderul care accesează constant acest spațiu interior de coexistență a atributelor feminității și masculinității, este cel care se adaptează continuu, e inspirațional prin acțiune și funcționează cel mai bine în momente de criză. Iar pentru că în ultima vreme trăim într-o lume marcată de crize concomitente, simt că e din ce în ce mai important ca, atunci când acționăm și luăm decizii, să o facem întorcându-ne privirea la modul în care funcționăm ca oameni – ce ne sperie, ce ne dă curaj, ce ne ajută să ne gestionam trăirile și emoțiile, ce instrumente avem fiecare dintre noi pentru a rămâne pe linia de plutire și a ne centra în noi și în lume.

           Citește și: Amalia Sterescu despre #FeminitateînLeadership

Cum îți caracterizezi stilul de leadership? 

Cred că am un stil de leadership bazat pe explorare continuă și o preocupare constantă de a veni în sprijinul celor din jurul meu. Și asta mă face să fiu într-o continuă (trans)formare bazată pe descoperirea de sine.

Eu iubesc oameni, îmi place să fiu în preajma lor și să construim împreună lucruri cu sens, iar pentru asta vin la înaintare, în relația cu ei, cu acele lucruri care simt că mă definesc – dorința de implicare și contribuție, grijă față de lumea interioară a celui de lângă mine, curaj și blândețe, disponibilitate de a asculta și a înțelege.

Cred că au fost momente în care am fost un lider bun fiindcă m-am expus pe mine în fața celorlalți, iar uneori am eșuat fiindcă în loc să fac asta, am acționat dintr-un spațiu de judecată și frică.

Care au fost acțiunile prin care ai dovedit că ești lider în situațiile de criză? 

Ce încerc să fac în astfel de momente este, în primul rând, să fiu prezentă, iar starea mea de prezență vine din a mă întoarce la dialogul interior cu mine, la a mă asculta, a numi lucrurile pe care le simt. Iar din asta izvorăște ulterior o stare de liniște, de așezare, cât și o mobilizare incredibilă pe care o manifest. Pasul următor e să mă raportez la cei din jur și la situație – ce pot controla și ce nu, ce resurse am eu la dispoziție ca să propun o soluție, cine sunt cei care pot ajuta cu o perspectivă acolo unde eu am blind spots, cum se văd lucrurile din rândul celor direct afectați și cum putem aduce împreună resursele de care dispunem pentru a ieși din situația de criză. De asemenea, nu cred în adevăruri absolute, ci în consultare, dezbatere, conectare și colaborare.

Port cu mine întotdeauna în geantă și un bilețel pe care scrie “This too shall pass” – un reminder extraordinar care mă readuce în echilibru indiferent de situația în care mă aflu.

Cât de mult folosești empatia și intuiția în leadership? 

Multă vreme m-am blamat fiindcă am crezut despre mine că sunt prea emoțională și prea sensibilă și că lumea în care trăim nu are timp de asta ci doar de soluții concrete și articulate, rezolvări, acțiune, eficiență. Însă atunci când am reușit să mă depărtez de această ruminație (e o muncă de zi cu zi), am realizat că soluțiile vin din zone care au foarte mare legătură cu lumea mea interioară, din a sta în liniște, din a-mi pune corpul în mișcare, din interacțiunea cu natura. Și abia pe această fundație izvorâtă din lăuntrul meu construiesc mai departe prin strategii, calcule și alte instrumente de implementare și claritate în acțiune.

Iar în ceea ce privește relațiile cu cei din jur, mantra după care mă ghidez e una preluată din Micul Prinț și zice că „Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii”. 

          Citește și: Laura Ștefan: „Am un stil de leadership participativ cu multă orientare către autonomie”

Ce lider, carte sau podcast te inspiră ca lider? 

Am preferințe destul de eclectice în ceea ce privește podcasturile pe care le ascult și cărțile pe care le citesc. Ascult cu plăcere The Happiness Lab al lui Laurie Santos, The Tim Ferris Show, dar și Philosophize This!. Mă inspiră și simt că învăț foarte multe și ascultându-I pe Gabor Mate, Tara Brach, Esther Perel și Shirzad Chamine.

Referitor la lectură, pentru mine cărțile au fost întotdeauna un univers în care m-am descoperit și în care am evadat. Am zile când citesc beletristică, în altele, cărți de business sau de filosofie, uneori poezie. Fac parte din rândul celor care au în permanență lângă canapea cel puțin 2 cărți începute în paralel. Citesc Simon Sinek, Elif Shafak, Adam Grant, Malcolm Gladwell, Yuval Harari, Chris Voss, Alain de Botton etc. și am întotdeauna o carte de Nichita Stănescu pe lângă mine.

Cât despre lideri, sunt recunoscătoare că am ocazia aproape zilnic să interacționez și să fiu în preajma unor lideri, fie din business sau din societatea civilă, de la care învăț și care mă inspiră prin felul lor de a fi și a face.

Care sunt acele obiecte datorită cărora te simți empowered în cadrul unei întâlniri?

Eu mă număr printre cei care continuă să ia notițe cu pixul pe hârtie, e pentru mine un fel ritual de prezență și conexiune cu ceea ce fac. De asemenea, încerc să intru în întâlniri cu mintea și sufletul deschis, să ascult, să caut să înțeleg din ce spațiu comunică celălalt. Și, nu în ultimul rând, cred că un zâmbet și o vorbă bună fac minuni în orice întâlnire pentru că oamenii se conectează cu alți oameni.